Pornim de la vise. Ne imaginam ca suntem, facem sau ne aflam undeva anume. Apoi suprapunem imaginatia cu realitatea si incercam sa gasim acea cale care sa le contopeasca. Fiecare are propriile idealuri in ceea ce priveste viata si cum exact ar arata una minunata. Cred ca doar cateva lucruri sunt importante, iar restul vin de la sine. Orice femeie viseaza sa fie iubita, sa fie adorata si sa iubeasca si ea la randul ei . E vorba de reciprocitate din anumite puncte de vedere si spun anumite puncte de vedere pentru ca ma refer doar la partea sentimentala, la atentie si la timpul dedicat celuilalt. Pe de alta parte reciprocitate nu inseamna cantitate egala caci aceste lucruri despre care vorbim nu se pot masura. Ele ori sunt ori nu sunt, nu pot fi mai mult sau mai putin, pe jumatate sau pe sfert. E ideal sa iubesti persoana care te iubeste, sa ii acorzi timpul tau aceluia care ti-l acorda pe al lui, sa oferi celui care iti ofera.  Repet: nu conteaza cine ofera mai mult si cine ofera mai putin. Daca in acea relatie exista dragoste, nu se va sta sa se contabilizeze nimic. Oricum, lucrurile functioneaza cumva pe principiul complementaritatii.

Sunt fata. Din anumite puncte de vedere sunt ca oricare alta persoana de gen feminin si totusi nu inteleg tendinta aceasta a lor de a interpreta tot prin prisma unor reguli mai mult sau mai putin relevante. In primul rand nu poti ajunge la o concluzie plauzibila analizand actiunile unei persoane prin prisma propriilor conceptii. Persoana respectiva si-a gandit miscarea in functie de propria structura psihica, in functie de propriile conceptii. Nu poti veni sa analizezi ceea ce a facut X in functie de ce ai fi facut tu [ actiunile sunt desfasurate in anumite circumstante; in circumstante diferite, actiunile sunt diferite de asemenea, chiar daca e vorba de aceeasi persoana ]. E foarte usor sa etichetezi oamenii,  dar e mult mai greu sa ii intelegi.  Sustin a doua parte care mi se pare cea mai relevanta. Doar pentru ca cerul il vezi albastru nu inseamna ca el chiar este albastru.

M-am maturizat greu . Pardon, procesul de maturizare este inca in derulare.  Motive ar fi cateva, parte pentru ca am fost singurul copil si foarte alintata , un prichindel sensibil mereu in disperata nevoie de protectie si multa afectiune . In mare parte, asa sunt si acum, doar ca sunt alte vremuri. [ Desi, incet și sigur schimbam macazul. ].  Dar te intreb pe tine acum , este oare ceva de condamnat ? Nu inteleg de ce oamenii au tendinta sa critice si sa dea sfaturi legate de viata celuilalt fara sa se priveasca intai pe ei insisi . Si cel mai amuzant este cand vine cineva si iti pretinde sa te schimbi la modul : ” SCHIMBA-TE…SCHIMBA-TE SI NU PENTRU MINE SAU ALTCINEVA…SCHIMBA-TE PENTRU TINE…PENTRU BINELE TAU! ” ;  consider ca doar eu sunt in masura sa stiu ce e bine si ce nu pentru mine . Si cand vad cata lume ma apreciaza pentru ce si cum sunt acum de ce sa urmez un sfat venit de la cineva care a pretins 12 ani ca este un foarte bun prieten , dar care cand a fost cel mai  greu a fugit si a trecut imediat de partea cealalta a baricadei si a inceput sa arunce cu noroi ? Si o intrebare retorica :  care din noi are nevoie de o schimbare ?

Definitie din DEX `98 :  PRIÉTEN, -Ă, prieteni, -e, s. m. și f. Persoană de care cineva este legat printr-o afecțiune deosebită, bazată pe încredere și stimă reciprocă, pe idei sau principii comune ♦

You may not be her first, her last or her only. She loved before, she may love again. But if she loves you now, what else matters? She’s not perfect, you aren’t either, and the two of you may never be perfect together. But if she can make you laugh, cause you to think twice, and admit to being human and making mistakes, hold into her and give her the most you can. She may not be thinking about you every second of the day, but she will give you a part of her that she knows you can break her heart. So don’t hurt her, don’t change her, don’t analyze and don’t expect more than she can give. Smile when she makes you happy, let her know when she makes you mad, and miss her when she’s not there.

Lasa-ma sa fiu ploaia ta. Sa simti fiecare picatura cum se prelinge pe pielea ta fierbinte, scurgandu-se parca incercand sa-ti contureze trupul. Sa simti acel sentiment de libertate, iar deodata sa simti cum cu fiecare picatura o durere te apasa si parca te vrea cazut la pamant. Sa-mi simti mania si sa-ti provoc o suferinta de doua ori mai mare decat cea pe care mi-ai provocat-o tu , de-a lungul timpului . Ti-as tine trupul intr-o tortura continua, simtindu-mi dorinta de a te soarbe de puteri cu toata fiinta. Oare ai sa simti? Ai uitat sa-mi intalnesti privirea, acompaniat fiind de zambetul tau strengar si cu acea voce suava care-mi spunea in fiecare dimineata : “Buna dimineata, iubito!”.  M-ai lasat a nimanui si ai plecat facandu-ma sa traiesc o iluzie, un miraj. Imi aprind in treacat o tigara, in timp ce tu, iti faci simtita prezenta, dar din ce in ce mai rar ,  facandu-ma pentru cateva secunde sa privesc in gol. Inca te zaresc prin fumul gros ,dar nu mai esti o silueta definita , ci doar o umbra. 

Locul tau nu mai este langa mine , sentimentele s-au pierdut demult , dar am inteles mult prea tarziu . Dupa 4 ani [ fara 1 luna ]  renunt definitiv si irevocabil la tine . Sper sa-ti gasesti fericirea , asa cum eu mi-am gasit-o. Te-am iubit odata…

Se uita la mine si nu intelegea nimic, nu stia ce-i fac, sau ce ramane maine din ziua de azi.
Imi spunea uitandu-se oriunde altundeva doar in ochii mei nu, ca nu am idee cum se simte. Ma strangea de mana si tremura, putin speriat si euforic. Il tineam strans in brate, asa de strans incat ii auzeam fiecare bataie a inimii, imi puneam capu` pe umarul lui si zambeam. Nu ii spuneam nimic, doar ii zambeam inca o data, in timp ce ma gandeam cate nu stie.
Nu avea nici cea mai mica idee cat de bine stiu cum se simte. Nu avea idee ca eu pot sa zambesc si asa, goala, nu avea idee ca il tineam in brate si il prindeam de mine si tot ce sunt eu, ca ii zambeam si nu spuneam niciun cuvant, doar pentru ca nu aveam cum sa ii explic despre lupta aia care o duc sa raman sus, nu aveam cum sa-i spun atunci ca eu sunt sus si bine, doar pentru el, nu puteam sa-i spun ca daca fac prostia sa cad, nu mai are cine sa ne ridice pe amandoi. Nu ar fi inteles probabil ca stau sus, dreapta si cu zambetul pe buze  pentru ca intr-o zi, poate , o sa fie nevoie si o sa am destula putere incat sa-l ridic exact la fel de sus, sa fie exact acolo unde vrea sa fie, langa mine.
Nu cred ca intelegea atunci, am stiut dupa felul in care nu imi dadea drumul la mana si ma acoperea cu totul in bratele lui. Ii era frica – asa ca nu i-am explicat, doar i-am zambit, pentru ca in toata ceata aia, vedeam in privirea lui ca simtea ca ma are, ca intelegea asta, ca daca eram la el in brate si ii zambeam, insemna ca sunt acolo, ca nu il las.
Ma uitam in ochii lui si tot ce imi venea in minte era “Iubitule , tu mi-ai dat lumea peste cap.”
Da-o naiba de cortina. Se tine bine acolo sus, tare departe de noi – acolo sa si putrezeasca. Ti-am zis ca nu te las, da?

Cateodata te loveste dimineata, pana sa te ridici din pat, pana sa iti deschizi bine ochii, pana sa fie “alta zi”. Altadata in mijlocul noptii, cand ai un moment de luciditate, o mica pauza din betie, sau din contra, exact atunci cand nu le ai.
Oricand s-ar intampla, oricum ar fi, in orice circumstante mai mult decat dubioase, cand iti dai seama ca te-a lovit un val de fericire care ti-a schimbat cam toata viata in cateva zile, nu poti fi atat de tampit sa te intorci cu spatele dupa trecutul tau CANDVA frumos, si lucrurile pe care le-ai iubit cat ai putut, dar te-au tinut in loc. Cand ai asteptat vreo jumatate de an sa mai ai inca o data zambetu` ala pe buze, iar acum exact asta ti se intampla, nu ai cum sa renunti inca o data la tine. Nu poti sa astepti mereu pentru ziua care nici macar nu stii daca o sa mai vina vreodata, nu poti sa nu simti nimic doar pentru ca a durut, si cu siguranta nu mai poti sa astepti sa-i vina mintea la cap – “Orice vis devine realitate daca esti tampit”, stii?
Razi ca un copil fara niciun rost, bucura-te de mesajele cu care te trezesti si adormi, nu asculta nimic din ce spun altii, tine-ti capul drept si INAINTE!, lupta-te in stanga si in dreapta daca trebuie, urca-te exact in varful muntelui si nu te speria ca ai putea sa cazi, nu te schimba, ia-o de la inceput, FI FERICIT – si daca esti destul de nebun, indragosteste-te iar. Stiu ca ti-era dor.

Nu am chef de metafore, explicatii, nimic de genul asta. A naibii fericire, chiar vine exact de unde si de la cine nu te astepti, asa-i?

Mananca pentru tine. Iubeste pentru tine. Iarta pentru tine. Crede in ce vrei tu, dar pentru tine. Am lasat lucrurile sa curga de-a valma atunci cand nu mergeau sontac-sontac. Am construit piedici uriase, le-am imaginat in timp ce le desenam cu degetele prin aer si le descriam ca si cum povesteam despre cea mai importanta masinarie din lume. In inima in care versi uneori tocmai mizeriile de care ar trebui sa stii sa te feresti, in inima in care torni ceai amar cu nemiluita doar ca sa uiti, in aceeasi inima vor incepe sa se auda batai din ce in ce mai rare si din ce in ce mai slabe. Si pe urma, chiar daca Dumnezeul in care ai vrea sa crezi, dar nu mai poti, te impinge de la spate sau te ia de mana si te lasa la umbra unui copac batran, inima ta nu mai zburda, nu mai palpita, nu mai simte nimic. Si pe urma te indoiesti de tine, de oamenii din jur si nu-i mai crezi pentru ca stii ca nu mai simti nimic. Si mai stii ca daca pana la urma in inima nu te-ai mai afla doar tu, ca intr-o vagauna in care iti raspunde numai ecoul propriei voci, poate ca ai crede atunci cand altii iti spun ca o sa fie bine. Dar cand numeri nu doar zile, nu luni, ci mai bine de doi ani de zile de cand nimic nu mai este asezat cum ar trebui sa fie, cand linistea instalata se confunda cu zbuciumul care rasare la rastimpuri si care loveste zguduitor, nu mai auzi nimic. Asa ca atunci cand cineva iti spune “scrie pentru tine” iti opresti brusc sirul gandurilor si nu stii ce sa raspunzi. Cine e “tine”?